Deriva

Am ajuns intr-un punct in care viata mea nu are nici o directie, ca si cum as fi in centrul unui cerc si fiecare diagonala are un alt sfarsit. Am o multime de lucruri de facut si decizii de luat, dar in fiecare zi ma trezesc si ma duc la somn fara sa fi facut ceva, de 3 luni de zile nu fac nimic. Plutesc deasupra lucrurilor si nu vad nici un sens al lor. Ma imbat cu faptul ca o sa fie bine si ca pot sa fac totul, dar e o iluzie. Nu-mi aduc aminte ultima oara cand m-am trezit dornica sa fac ceva sau sa fiu entuziasmata de ceva.  Ma simt inutila si in acelasi timp dezamagita de mine pentru ca am ajuns asa. Lucrurile mi-au scapat de sub control acum 5 luni si nu stiu ce sa fac sa revin la normal.

Ma aflu in cautarea unei ancore care sa te inlocuieasca pe tine, cea veche, cea care s-a desprins de vas si m-a lasat sa plutesc in deriva. Pana atunci ma voi multumi cu bolovani care mai de care mai grei si ancore prea slabe ca sa te inlocuiasca. Am reusit sa trec peste faptul ca am avut incredere si ma asteptam sa fie altfel si imi asum raspunderea si tot ceea ce a venit cu alegerea ta, poate trebuia sa astept, poate nu trebuia sa pornesc la drum cu o ancora ca tine, poate ca trebuia sa nu te aleg, dar nu regret nimic, pentru ca vasul meu intr-o buna zi va avea parte de o ancora buna si stiu ca tu deja esti a altui vas.

Nu voi mai scrie despre tine, pentru ca nu mai am ce, am scris prea mult si prea multe, prea des si prea putin important pentru tine.  

Nu lasa vasul ala sa te taraie pe mal si pe deasupra stancilor, nu-l lasa sa te distruga, distruge-l tu si cand faci asta sa te gandesti la mine, dar sa stii ca e prea tarziu ca sa-mi mai opresti deriva, ca a venit alta in locul tau si ca eu navighez cu ea acolo unde trebuia s-o fac cu tine.